I.L. Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în Haimanale (astăzi I.L. Caragiale), județul Prahova. A studiat la București, unde a urmat cursuri de teatru și a intrat în contact cu mediile literare ale epocii. A lucrat ca sufleur, copist de teatru și profesor, înainte de a se impune ca dramaturg.

Legătura cu societatea Junimea și cu Titu Maiorescu i-a oferit cadrul propice afirmării. Comediile sale, O noapte furtunoasă (1879), Conul Leonida față cu reacțiunea (1880), O scrisoare pierdută (1884) și D-ale carnavalului (1885), au revoluționat teatrul românesc prin satirizarea acidă a societății burgheze și a lumii politice.

Caragiale este reprezentantul de seamă al realismului critic în literatura română. Personajele sale, tipologii sociale imuabile (demagogul, cetățeanul turmentat, cocheta de provincie), au intrat în conștiința culturală românească ca arhetipuri. Limba personajelor sale, plină de calambururi și inadvertențe, este o creație artistică unică.

Din 1904 s-a stabilit la Berlin, unde a trăit până la moartea sa survenită la 9 iunie 1912. Opera sa rămâne de o actualitate permanentă, piesele sale continuând să fie jucate pe scenele românești.