Tudor Arghezi

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu) s-a născut la 21 mai 1880 la București. A trăit o adolescență marcată de căutare spirituală: a intrat la mănăstire, a devenit călugăr, dar a renunțat la viața monastică pentru a se dedica literaturii și gazetăriei. A petrecut câțiva ani în Elveția și Franța, unde s-a format intelectual.

Debutul editorial s-a produs târziu: primul volum de versuri, Cuvinte potrivite (1927), a apărut când Arghezi avea 47 de ani, dar i-a adus imediat consacrarea. Originalitatea sa constă în îmbinarea inedită a limbii culte cu argoul și cu limbajul liturgic, în cultivarea esteticii urâtului și în abordarea temerară a temei tăcerii lui Dumnezeu.

Volumul Flori de mucigai (1931) explorează lumea degradării morale și fizice (închisorile, marginalii societății) cu o cruzime poetică fără precedent în literatura română. Poezia sa oscilează între misticism și blasfemie, între sacru și profan, construind o tensiune unică.

A decedat la 14 iulie 1967 la București. Tudor Arghezi rămâne una dintre cele mai originale și provocatoare voci ale modernismului românesc, iar poemele sale, mai ales Testament, sunt texte fondatoare pentru înțelegerea artei poetice moderne.