George Călinescu

George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899 la București. A studiat la Universitatea din București și a efectuat stagii de documentare în Italia. A ocupat catedra de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și, mai târziu, la București, impunându-se ca cel mai important critic literar român al secolului XX.

Capodopera sa critică, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941), rămâne monumentul fundamental al istoriografiei literare românești, cu judecăți de valoare stilistic remarcabile și o viziune comprehensivă unică. A mai scris monografii fundamentale despre Eminescu, Creangă și Odobescu.

Ca romancier, Enigma Otiliei (1938) este capodopera sa: un roman balzacian despre iubire, avariție și condiția femeii în societatea bucureșteană de la începutul secolului XX. Romanul îmbină tehnica realistă cu analiza psihologică modernă și ironia subtilă, demonstrând versatilitatea excepțională a autorului.

George Călinescu a decedat la 12 martie 1965 la București. Personalitate enciclopedică, a lăsat în urma sa o operă vastă — critică, proză, poezie, dramaturgie — care a definit standardele criticii literare românești.