Ioan Slavici

Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848 în Șiria, județul Arad, în Transilvania aflată atunci sub stăpânire austro-ungară. A studiat dreptul la Pesta și Viena, unde l-a întâlnit pe Mihai Eminescu — o prietenie literară definitorie. S-a stabilit la București și a colaborat intens cu societatea Junimea.

Opera sa prozastică este dominată de universul rural transilvănean, cu un accent puternic pe etica muncii, pe valorile familiei și pe consecințele distructive ale lăcomiei. Nuvela Moara cu noroc (1881) este capodopera sa: o analiză psihologică profundă a degradării morale cauzate de dorința de înavuțire rapidă.

Romanul Mara (1906) este o altă operă importantă — portretul unei femei puternice care își construiește averea prin muncă și sacrificiu. Slavici este un moralist prin excelență: personajele sale sunt supuse unor presiuni etice extreme, iar consecințele abaterilor de la normele morale sunt întotdeauna severe.

Slavici a decedat la 17 august 1925 la Panciu, județul Vrancea. Opera sa, în special nuvela Moara cu noroc, rămâne una dintre cele mai studiate în programa școlară.