George Bacovia

George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) s-a născut la 17 septembrie 1881 în Bacău. A studiat dreptul la Iași și București, fără a termina. Orașul Bacău — cu iernile sale lungi, cu atmosfera de provincie înăbușitoare — a marcat profund imaginarul poetic bacovian și a devenit un simbol al claustrării existențiale.

Debutul editorial cu volumul Plumb (1916) l-a impus imediat ca cel mai important poet simbolist român. Simbolismul său este dintre cele mai personale din literatura europeană: cromatica obsesivă (plumb, violet, galben, alb), muzicalitatea cuvintelor, sinestezia și atmosfera de dezintegrare lentă creează un univers poetic unic.

Temele predominante sunt solitudinea, angoasa existențială, dezagregarea materiei, iubirea tragică și moartea inevitabilă. Natura la Bacovia nu este un refugiu romantic, ci un spațiu al teroarei — ploile putrede, zăpezile cenușii, parcurile pustii amplifică starea de disperare a eului liric.

A decedat la 22 mai 1957 la București. Poezia sa, considerată mult timp minoră, a fost redescoperită de critica modernă ca una dintre cele mai originale contribuții românești la lirica europeană a secolului XX.