Mihai Eminescu

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 în Botoșani și este considerat poetul național al României, luceafărul poeziei românești. A studiat la Cernăuți, Blaj și Viena, iar ulterior la Berlin, unde a aprofundat filozofia lui Schopenhauer și Kant, influențe majore în opera sa.

Activitatea sa literară s-a desfășurat în strânsă legătură cu marile probleme ale epocii: naționale, sociale și filozofice. A lucrat ca redactor la ziarul „Timpul" și a colaborat cu Junimea, societatea literară condusă de Titu Maiorescu, care i-a editat primul și singurul volum de Poezii (1883).

Reprezentant de seamă al romantismului european, Eminescu a adus în literatura română teme universale: iubirea, natura, cosmogonia, istoria națională și condiția geniului. Limbajul său poetic de o rară muzicalitate și profunzime filozofică a definit pentru totdeauna standardul liricii românești.

Ultimii ani ai vieții au fost marcați de boală. A decedat la 15 iunie 1889 la București, lăsând în urmă o operă postumă vastă de manuscrise și variante care continuă să fie studiate și astăzi.