Perspectiva narativă

Perspectiva narativă este un concept literar prin care se definește punctul de vedere al naratorului în relația cu celelalte personaje și cu universul ficțional. Caracteristicile fiecărui tip de perspectivă sunt stabilite în funcție de un anumit model narativ (tradițional, modern postmodern)

Perspectiva narativă obiectivă

Astfel, în fragmentul citat din opera literară X, de Y, perspectiva narativă este obiectivă (naratorul heterodiegetic). Evenimentele sunt relatate la persoana a treia (citat), iar naratorul are o atitudine detașată față de întâmplările prezentate (citat neimplicare). Totodată, obiectivitatea este strâns legată de omnisciența și de omniprezența naratorului, ceea ce lasă cititorilor impresia că destinele personajelor sunt dirijate riguros de o instanță demiurgică (citat sugestiv).

Se poate spune că, la nivel discursiv, prin perspectiva obiectivă se asigură, în proza realistă, verosimilitatea evenimentelor "oglindite" (citatul cu oglinda - realism - nu e musai).

Perspectiva narativă subiectivă

Astfel, în fragmentul citat din opera literară X, de Y, perspectiva narativă este subiectivă (narator-personaj, deci homodiegetic). Evenimentele sunt relatate la persoana întâi, dintr-un punct de vedere unic, neereditabil, de altfel, al personajului care "construiește" subiectiv realitatea (citat). Se poate spune că naratorul prezintă interpretarea evenimentelor, care se configurează în funcție de oglinzile sale interioare. De exemplu, își exprimă opinia despre ... / sentimentele de ... față de / provocate de ... (citat).

La nivel discursiv, sunt utilizate tehnici analitice / de analiză directe, precum introspecția, monologul interior, confesiunea, specifică prozei psihologice. De exemplu, personajul X meditează la ... / își pune întrebări legate de ... / trăiește sentimente de ... (+citate).

Așadar, prin perspectiva subiectivă, se asigură autenticitatea evenimentelor, care sunt analizate și interpretate prin raportare la conștiința unui anumit personaj, care este și narator.